Setarile camerei foto | Bogdan Photography Setarile camerei foto | Bogdan Photography

Setarile camerei foto

 

 

Am discutat destul in ultima vreme despre editarea fotografica, insa inainte sa editam o fotografie trebuie sa o si avem. Foarte simplu, am putea spune, daca folosim camera foto in modul complet automat (AUTO) si care sincer de cele mai multe ori face o treaba excelenta. Totusi sunt anumite situatii cand acest mod complet automat este inutil si trebuie sa setam camera in mod manual pentru a putea face fotografii acceptabile. De exemplu daca vrem facem fotografii noaptea si folosim modul automat, nu vom obtine decat imagini care sunt in cea mai mare partea negre si poate au doar cateva puncte mai stralucitoare pe ici-colo. Acest lucru poate fi evitat daca setam camera manual. Aceasta nu este singura situatie in care un mod manual sau semi-automat este folositor. Cand fotografiem portrete, sport, peisaje si in multe alte situatii, trebuie sa setam camera in mod manual pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Pe de alta parte, nu trebuie omis faptul ca daca suntem pasionati de fotografie si fotografiem in modul AUTO tot timpul, vorm pierde o buna parte din placerea de a folosi camera foto 🙂

Deci, in modul automat camera alege singura ce trebuie sa faca pentru a produce cele mai bune rezultate. Isi va seta singura deschiderea diafragmei (aperture), timpul de expunere, punctul unde va face focus, balansul de alb, sensibilitatea ISO si tot camera de asemenea va trebui sa “citeasca gandurile” fotografului pentru a sti cum trebuie sa combine toate aceste setari pentru a fotografia fie un peisaj, fie un portret de exemplu. Destul de complicat, nu ? Ei bine, asa cum am mai spus, de cele mai multe ori camera foto reuseste sa indeplineasca cu succes toate aceste operatiuni. Dar sa vedem ce putem face daca setarile alese de camera foto nu furnizeaza rezultatul dorit.

Modul scenariu prestabilit (Scene)

Primul pas ar fi sa schimbam modul de expunere din automat in SCENE (scenariu ales de fotograf), astfel ii dam camerei cateva indicii despre ceea ce am dori sa fotografiem.

Toate camere foto DSLR entry-level si majoritatea camerelor point-and-shoot au disponibil modul de expunere SCENE. Acesta poate fi accesat fie din meniul camerei fie direct din discul de control (control dial). Folosind acest mod, ii putem spune camerei ca vrem sa fotografiem un peisaj, un portret, o scena nocturna, etc. Setarile sunt controlate tot de camera, dar cel putin nu mai trebuie sa ghiceasca ce am vrea noi sa fotografiem pentru ca ii spunem alegand modul de expunere potrivit.

Exista o multime de scenarii prestabilite si de obicei producatorii sunt cei care aleg scenariile disponibile la un anumit model de camera. Nu ma intrebati in functie de ce….habar n-am!

control-dial-scene-modes

Oricum, cele mai intalnite scenarii sunt:

Landscape (peisaj) – camera va folosi diafragme cat mai inchise pentru a maximiza adancimea campului vizual (DOF – din englezescul Depth Of Field) si va alege un punct de focus cat mai indepartat din acelasi motiv

Portrait (portret) – camera va folosi difragme cat mai deschise pentru a creat un camp vizual (DOF) cat mai mic, astfel izoland subiectul de fundal

Sport – camera va incerca sa foloseasca timpi de expunere cat mai scurti pentru a evita efectul de miscare (motion blur)

Night (nocturn) – va folosi timpi de expunere cat mai lungi, de asemenea va folosi si blitz-ul, iar sensibilitatea ISO va fi si ea ridicata. In acest mod, folosirea unui trepied este recomandata.

Fireworks, snow/beach, aerial, sunset, macro, food sunt de asemenea alte scenearii inalnite la unele camere, totusi nu sunt la fel de folosite ca si cele pe care le-am explicate in cateva cuvinte mai sus.

 

Nota 1: Efectul de incetosare/ceata (blur), atat de intalnit in fotografie este numit BOKEH. Termenul provine din limba japoneza si inseamna chiar “ceata sau incetosat”.

Nota 2: In timp ce modul macro va functiona perfect la camerele point-and-shoot fara nici o configurare aditionala, cand folosim un aparat DSLR va trebui de asemnea sa avem si un obiectiv macro, altfel, folosind un obiectiv wide/normal/tele efectul macro nu poate fi obtinut.

Cand trecem la urmatorul nivel de cunoastere, vom afla ce este expunerea si vom sti in ce fel deschiderea diafragmei, timpul de expunere si sensitivitatea ISO afecteaza o imagine. Din acest moment putem schimba modul de expunere dintr-unul complet automat intr-unul semi-automat sau complet manual. Practic, scenariile sunt destul de rar, sau chiar niciodata folosite de fotografii pasionatii si nu mai vorbim de cei profesionisti, toti acestia preferend sa folosesca unul din modurile de expunere enumerate mai jos.
Cele mai intalnite si de fapt singurele moduri de expunere semi-automate sunt prioritate diafragma (aperture priority) si prioritate timp expunere (shutter speed priority).

Prioritate timp expunere (Tv sau S)

diafragma mica

f/1.8, 1/250s

diafragma mare

f/4, 1/30s

In acest mod fotograful poate controla viteza obturatorului sau timpul de expunere si camera va ajusta in mod automat deschiderea diafragmei. Timpul de expunere este masurat in secunde sau fractiuni de secunda. Cand folosim acest mod de expunere trebuie sa tinem cont de urmatoarele lucruri:

1. Un timp de expunere lung (de obicei mai lung de 1/30 secunde) va crea un efect de miscare (motion blur), iar un timp de expunere scurt (mai scurt de 1/500 secunde) va ingheta aproape orice miscare. 

2. Timpul de expunere afecteaza valoarea expunerii; un timp de expunere mai lung va creste valoarea expunerii, iar un timp de expunere scurt o va scadea.

Din punctul meu de vedere acest mod de expunere este aproape inutil, iar eu nu il folosesc mai deloc. De ce ? Ei bine, probabil ca stiti ca valoarea expunerii este data de doi factori – timpul de expunere si deschiderea diafragmei (vom discuta mai jos despre diafragma). Unul dintre acesti factori are impact direct asupra imaginii finale. In afara de valoarea expunerii, deschiderea diafragmei modifica si adancimea campului vizual (DOF). Deschiderea diafragmei este reglata automat de catre camera in acest mod, iar DOF-ul are un efect crucial intr-o fotografie si ii poate schimba aspectul in mod radical. Daca stim cu adevarat ce facem si stim care este rolul DOF intr-o imagine, atunci cu siguranta nu ne-am lasa camera sa aleaga in locul nostru :-). Aruncati o privire la imaginile de mai sus. Prima este facuta cu diafragma f/1.8 si a doua cu diafragma f/4. Deschiderea diafragmei nu a fost modificata foarte mult, insa diferenta dintre DOF-ul din prima fotografie si cel din a doua este evidenta. Cred ca acum este clar de ce nu imi place acest mod de expunere. Pe de alta parte, daca setez un timp de expunere foarte scurt pentru o fotografie (1/500s sau chiar mai scurt), sansele sa obtin o imagine subexpusa sunt foarte mari datorita faptului ca diafragma obiectivului nu poate fi deschisa indeajuns de mult incat sa compenseze timpul de expunere extrem de scurt.

Prioritate diafragma (Av or A)

Fotograful poate controla deschiderea diafragmei, iar aparatul regleaza automat timpul de expunere. Valoarea diafragmei este data sub forma unui numar f. Acest numar f este de fapt raportul dintre lungimea focala si diametrul efectiv al diafragmei. Vom detalia acest numar f intr-un articol viitor.
Trebuie sa tinem cont de urmatoarele lucruri cand vine vorba despre acest mod de expunere.
1. Cu cat este mai mic numarul f, cu atat va fi mai mare deschiderea diafragmei. Acest lucru inseamna ca, avand o difragma mai mare, mai multa lumina va ajunge la senzor si vice-versa.
2. Cu cat este mai mic numarul f, adancimea campului vizual (DOF) va fi mai mica.
3. Ca o consecinta a punctului 1, deschiderea diafragmei afecteaza valoarea expunerii; cu cat reducem mai mult numarul f (deschidem diafragma mai mult) vom creste valoarea expunerii si vice-versa.

Vezi figura de mai jos pentru pentru mai multe detalii.

expunere, adancime camp vizual, diafragma Deja am spus cateva cuvinte despre acest mod de expunere in sectiunea “prioritate timp expunere” si practic acest mod este de departe cel mai folosit printre fotografi. Eu il folosesc aproape mereu. Cum am spus deja, imi ofera controlul deplin asupra DOF-ului si de multe ori si asupra claritatii unei imagini. Printre fotografii pasionati este bine stiut faptul ca un obiectiv foto nu ofera o claritate constanta pe intreaga sa gama de lungimi focale si pe intreaga gama de valori ale diafragmei. Astfel putem fi pusi fata in fata cu situatii cand DOF-ul unei imaginii nu este important sau cand acesta nu se va schimba indiferent de valoarea diafragmei pe care noi o alegem. Atunci, daca stim carecteristicile tehnice ale obiectivului, putem alege valoarea optima a diafragmei astfel incat sa obtinem o claritate maxima. Stiu ca suna destul de ciudat, dar este adevarat si acest principiu functioneaza pentru multi fotografi.

Modul manual (M)

Asa cum sugereaza si numele, in acest mod de expunere, camera nu isi mai regleaza nimic singura. Fotograful trebuie sa faca toate reglajele necesare, iar din moment ce modul manual este cel mai complex mod de expunere din punct de vedere al efortului pe care trebuie sa il depuna fotograful, avem nevoie de ceva experienta inainte de a-l utiliza cu succes. Din punctul meu de vedere, in afara de situatiile cand vrem sa facem expuneri lungi (scene nocturne de exemplu) nu prea am avea de ce sa il folosim. Ar mai fi folositor atunci cand fotografiem actiuni sportive si vrem sa inghetam orice miscare, dar eu nu il folosesc pentru asta din moment ce sunt interesant in principal de fotografia de natura si arhitecturala. Pe acelasi principiu ca si in cazul scenelor din sport, probabil voi folosi acest mod de expunere cand voi fotografia pasari in zbor, dar pentru moment nu am obiectivele necesare pentru acest gen de fotografie, de aceea nu pot comenta in detaliu acest aspect.

Mai jos este o expunere facuta in modul manual. Am vrut sa surprind atat urmele de lumina lasate de farurile masinilor, folosind o expunere de lunga durata, cat si o profunzime de camp (DOF) considerabila, iar pentru asta am folosit o deschidere a diafragme destul de mica. Daca as fi ales modul “prioritate timp expunere” pentru a fotografia aceasta scena, probabil, camera ar fi deschis diafragma pe cat de mult posibil pentru a compensa expunerea, afara fiind intuneric, iar acest lucru ar fi redus profunzimea campului vizual si unele detalii din fotografie nu ar fi fost clare.

expunere setata in modul manual

Muzeul de arta, Bucuresti – f/8, 3s

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Expunerea si compensarea expunerii

Expunerea este practic definita ca si cantitatea totala de lumina care ajunge la senzorul foto. Toate camerele foto moderne au un sistem complex de masurare a expunerii corecte pentru o scena data, astfel imaginea obtinuta va fi nici prea intunecata nici prea luminata si va semanda destul de mult ceea ce noi vedem cu ochiul liber. Totusi, ca orice sistem de calcul, si acesta poate gresi atunci cand calculeaza expunerea corecta. In asemenea situatii avem posibilitatea de a folosi optiunea de compensare a expunerii. Aceasta functie a aparatului va creste sau va scadea cantitatea de lumina care patrunde prin diafragma obiectivului. Marind valoarea compensarii expunerii (EV+), vom mari cantitatea de lumina care ajunge la senzor si astfel vom obtine o imagine mai stralucitoare (luminata). Daca valoarea compensarii expunerii va fi scazuta, atunci imaginea va fi mai intunecata.
Trebuie sa tinem neaparat cont de faptul ca felul cum aceasta functie actioneaza asupra setarilor camerei foto este strict legat de modul de expunere folosit. De aceea trebuie sa stim ca:
1. In modul A (Av) folosind compensarea expunerii, aparatul va modificata timpul de expunere.
2. In modul S (Tv) daca folosim compensarea expunerii, camera va modifica deschiderea diafragmei, adica numarul f.

 

Sensitivitatea ISO

Termenul de sensitivitate ISO se refera la sensitivitatea senzorului foto la lumina. Practic, ar trebui sa stim ca pe masura ce crestem valoarea ISO avem nevoie de mai putin lumina pentru a face o fotografie. In sectiunea “prioritatea difragma” am sustinut ca valoarea expunerii este data de doi factori – de numarul f (sau deschiderea diafragmei) si de timpul de expunere. Sunt persoane care ar putea spune ca sensitivitatea ISO joaca de asemenea un rol important in valoarea expunerii. Pentru o combinatie data a timpului de expunere si a diafragmei, daca valoare ISO este marita, vom obtine o imagine mai luminata, deci aparent valoarea expunerii a crescut. Adevarat, dar cum ? De fapt, “senzorul foto” a amplificat intreaga cantitate de lumina pe care a captat-o. Vom intalni de asemenea si expresia “pe masura ce crestem valoarea ISO, senzorul foto va deveni mai sensibil la lumina” ceea ce este mai mult sau mai putin adevarat. Senzorul nu devine mai sensibil la lumina, insa echipamentul electronic spatele senzorului va amplifica semnalul generat de lumina care a fost captata de senzorul foto. Cred ca acum este mai clar de ce sensitivitatea ISO nu are nimic de a face cu valoarea expunerii.

Da, dar folosind o valoare ISO mare tot putem face fotografii mai luminate in conditii dificile de lumina. Adevarat, dar totul vine cu un cost. Acest cost se numeste zgomot (noise) in cazul nostru. Nu exista amplificator perfect in lumea asta. Datorita acestor imperfectiunilor, cand un semnal electic este amplificat (semnalul generat de lumina in cazul nostru), zgomotul electronic generat de sistemul insasi este de asemenea amplificat.
Deci, cel mai important lucru pe care trebuie sa il luam in considerare atunci cand marim valoarea ISO, este zgomotul care va aparea in imagine
.
Acest zgomot va apara ca niste particule colorate in rosu, albastru sau alta culoare care vor fi raspandite peste tot in fotografie. Producatorii de camere foto fac eforturi in continuu sa diminueze acest efect si la momenul de fata Nikon 3Ds poate face fotografii aproape fara nici un pic de zgomot chiar si la ISO 12500. Aceasta camera foto este destul de rara si foarte scumpa, dar marea majoritate a camerelor foto disponibile pe piata in zilele noastre pot face fotografii bune, avand foarte putin zgomot si pe deplin utilizabile, la valori ISO de pana la 1600 sau chiar 3200.

Din motive de marketing toti producatorii de camere foto tind sa urce valorile ISO disponibile la camerele foto foarte sus, cateodata chiar pana la ISO 100.000, dar la aceste valori nici macar cele mai avansate camere foto nu pot face fotografii utilizabile, zgomotul din imagine fiind extrem de pronuntat, iar detaliile lipsind cu desavarsire.

Moduri de masurare a expunerii

Cand o camera foto masoara expunerea unei scene date, de obicei ia in considerare stralucirea/luminozitatea intregii scene. Colecteaza lumina din diferite zone ale cadrului si folosind un algoritm, care difera de obicei de la producator la producator, calculeaza combinatia cea mai potrivita dintre deschiderea difragmei si timpul de expunere. Aceasta se intampla atunci cand camera este programata sa faca fotografii in modul auto. Daca modul de expunere este diferit, fie S (Tv) sau A (Av), camera va modifica doar parametrii pe care “are voie” sa ii modifice. In general acest mod de masurare a expunerii furnizeaza rezultate bune sau foarte bune, dar sunt situatii cand nu prea se potriveste scenei pe care vrem sa o fotografiem. De exemplu daca vrem sa fotograiem un subiect stralucitor (cum ar fi o pasare alba de exemplu) pe un fundal intunecat, camera s-ar putea sa nu alegea expunerea ce mai buna si datorita unei posibile supraexpuneri a subiectului, pasarea va aparea extrem de stralucitoare si va fi lipsita de detalii.

In asemenea situatii este mai bine sa programam camera sa calculeze expunerea folosind un algoritm diferit, fie center-weighted metering, fie spot metering. Astfel camera va masura expunerea luand in cosiderare intreaga scena, dar punand accent pe zona centrala a cadrului (aceasta se va intampla in cazul masurarii center-weighted metering), sau luand in cosiderare zona din cadru care coincide cu punctul de focus (iar acest lucru se va intampla daca alegem metoda spot metering).

Modurile de focusare selective

Exista un fel de simetrie intre seterile despre care vom vorbi in continuare si cele despre care am vorbit la masurarea expunerii. Putem face focus pe un subiect in doua feluri (pentru unele camere chiar trei). Putem lasa camera sa isi aleaga punctul de focus, sau putem alege noi insine acest punct. Nu cred ca este greu de ghiciti ca prima optiune nu este cea pe care eu o prefer. Ca si in cazul masurarii expunerii, exista camere care au un sistem de auto-focus foarte complex, putand recunoaste anumite tipuri de scenarii (portret, peisaj, etc)si care da rezultate bune, dar totusi eu prefer sa fac majoritatea fotografiilor alegandu-mi singur punctul de focus.

Nu sunt prea mult de spus despre prima varianta. Daca lasam camera sa aleaga singura punctul de focus, nu ne ramane decat sa speram ca ceea ce va alege ea va coincide cu ceea ce vrem noi sa avem in focus. Daca folosim metoda pe care eu o prefer, respectiv selectarea manuala a punctului de focus, atunci putem folosi butoanele de navigare ale aparatului sa mutam punctul de focus pe subiectul dorit.

Ei bine, cred ca acestea sunt cele mai intalnite si in acelasi timp cele mai folosite setari ale unei camere foto pe care cineva trebuie sa le cunoasca. Oricum, in zilele noastre toate camerele foto au mult mai multe optiuni si setari care folosite corespunzator vor pot sporii sansele sa faceti fotografii reusite.

Succes !!

Read more:
Furnica rosie
Razboinicul

Ordin: Hymenoptera Familia: Formicidae Echipament: Nikon PB-6 (burduf macro) Nikon SB-600 + reflector (lumina) Dispozitiv de de reglaj pentru focus...

Close