Piatra Craiului | Bogdan Photography Piatra Craiului | Bogdan Photography

Piatra Craiului

 

Prima incercare

Planuiesc de ceva timp o drumetie in acesti munti – Piatra Craiului. Am fost impresionat de aspectul lor impunator din primul moment cand i-am vazut. Cred ca aveam in jur de 20 de ani, cand impreuna cu niste prieteni am facut o scurta excursie la Plaiul Foii, adica undeva la poalele lor. Acolo era o cabana, care la ora actuala arata mai de graba a hotel. Din acel punct se poate vedea intreaga creasta a Pietrei Crailui. Am petrecut cateva ore bune plimbandu-ne si admirand frumusetea muntelui. In tot acest timp zeci de iubitori de munte, in grupuri de trei sau patru persoane, treceau pe langa noi si se indreptau catre Crai, cum i se mai spune.

Am fost indragostit de munte de cand ma stiu, insa la vremea aceea nu prea ma vedeam catarandu-ma, iar fotografia nu era inca o pasiune pentru mine, deci urcatul pe creasta nu era o optiune.

Punctul de pornire

Drumetia a inceput la Gura Raului (750 m) si prima oprire a avut loc la cabana Curmatura (1.470 m) dupa doua ore si jumatate de mers. Aceasta prima parte a traseului este lunga dar destul de usoara, fara pietre, grohotis, catarare, doar mers agale prin padure. Vremea era mult mai buna decat in excursia anterioara in muntii Bucegi, as putea spune ca era chiar perfecta – nu era foarte cald, iar vantul adia usor. In drumul nostru catre Curmatura am trecut prin poiana Zanoaga (1.393m), un loc frumos de unde se poate admira sau fotografia intreaga panorama a Craiului.

Panorama Piatra Craiului

iatra Craiului – panorama din poiana Zanoaga
Nikon D300, 1/160s, f/8 Nikkor 18-200@18mm ISO200 handheld – patru expuneri lipite in Photoshop CS5

Ne-am oprit la Curmatura sa mancam si sa ne odihnim putin inainte de a incepe urcusul catre creasta. Toate traseele catre creasta sunt destul de dificile pentru cei neexperimentati si nu este recomandata urcarea in masiv pe vreme rea sau ploaie chiar daca esti experimentat, datorita pericolelor la care esti expus – alunecare sau chiar lovituri de trasnet. Acesti munti sunt foarte frumosi dar in aceeasi masura sunt si periculosi.
Am reluat traseul in jurul orei cinci dupa amiaza pe o carare care ne va duce pe varful Turnu (1.923 m). Aceast traseul este stiut ca unul nu foarte greu, dar totusi foarte spectaculos datorita privelistilor ce se ivesc.

Piatra Craiului - Varful Turnu

Varful Piatra mica – vedere de pe varful Turnu
Nikon D300, 1/125s, f/8 Nikkor 18-200@18mm ISO400 handheld

Frumusetea crestei Pietrei Craiului

Imediat ce am reluat traseul vremea a inceput sa se schimbe si in curand a inceput sa ploua. Nu prea am avut de ales, a trebuit sa ne oprim, sa gasim un adapost si sa ne decidem daca ar fi mai bine sa terminam aici sau sa continuam traseul. Dupa 30 de minute ploaia se oprise si alegerea noastra a fost sa mergem mai departe. In final alegerea s-a dovedit a fi una inspirata, norii risipindu-se repede, iar soare aparand din nou pe cer. Din pacate timpul trecuse si stiam ca mai avem un drum lung de parcus pana la urmatoare noastra oprire, refugiul Varful ascutit (2.150 m). Pe de alta parte acest traseu ar fi trebuit sa dureze doar doua ore si jumatate daca ne luam dupa marcajul pe care il intalnisem la cabana Curmatura. Chiar daca recunoastem ca nu sunt niste cataratori experimentati, totusi avem o conditie fizica destul de buna si cu toate acestea ne-a luat mai mult de patru ore sa ajungem la refugiu. Si iata-ne, dupa cateva ore de catarat si mers pe cararile inguste si stancoase, ultima ora chiar pe intuneric deoarece soarele deja apusese, foarte obositi am ajuns la refugiu care era  ocupat de alte sapte persoane. Abia am reusit sa ne inghesuim toti acolo si sa dormim datorita faptului ca eram unsprazece persoane intr-un refugiu destul de mic. Oricum, ne-am trezit foarte devreme, am admirat un rasarit de soare ca in povesti si am reluat traseul.

Piatra Craiului - Varful Ascutit

Rasarit de soare – Varful ascutit
Nikon D300, 1/5s, f/22 Nikkor 10-24@10mm ISO400 trepied – doua expuneri suprapuse

De-a lungul crestei, fiecare pas este surprinzator, iar peisajul din fata ochilor se schimba mereu. Oricum toate acestea vin cu un pret datorita faptului ca poteca este stramta si periculoasa, cateodata avand doar douazeci de centimetri intre peretele stancos si prapastia care o margineste. Nu este genul de munte unde te poti plimba cu camera atarnata de gat si din pacate aceste este motivul pentru care nu am reusit sa fac foarte multe fotografii – stiti cum sta treaba…siguranta primeaza.

Piatra Craiului

Nikon D300, 1/125s, f/8 Nikkor 18-200@32mm ISO200 handheld

A doua incercare

Ei bine, de data aceasta lucrurile n-au fost la fel de minunate ca in prima noastra drumetie. Prima excursie a avut loc la inceputul lui iulie, cand vremea este de obicei umeda si nu foarte calda, iar daca ai norocul nici sa nu ploua (si noi am avut), atunci poti spune chiar ca vremea este perfecta. A doua drumetie s-a intamplat la sfarsitul lui august, cand vremea este extrem de calda si uscata. Apropo, am uitat sa mentionez un lucru foarte important, cel putin pentru acesti munti, NU EXISTA APA SUS PE CREASTA. Iar acesta a fost micul detaliu care a facut din a doua noastra drumetie un esec.
Planurile erau sa parcurgem intreaga creasta. Aceasta putea dura pana la doisprazece ore. Datorita vremii calduroase si uscate, doar eu am consumat doi litri de apa in sapte ore, iar prima zi inca nu se sfarsise. Si asta luand in considerare faptul ca am avut in permanenta umbra deaspra capetelor. Am luat cu mine doar patru litri de apa si mi-am dat seama repede ca acestia nu vor fi de ajuns pentru inca o zi sus pe creasta. Nu as fi avut cum sa iau mai multa apa deoarece rucsacul meu era oricum destul de greu (8 Kg fara apa). De data asta, am schimbat si trasul care ne-a condus sus pe creasta. Am ales poate cel mai dificil traseu din Crai, ceea ce evident nu a fost o alegere inteleapta.
Oricum, imediat ce am ajuns la varful Turnul am luat o scurta pauza si am decis ca nu putem continua catararea fara apa si de aceea ne-am intors la cabana Curmatura, unde am petrecut noaptea in cortul pe care il aveam cu mine.
Este foarte important pe munte sa iti dai seama cand trebuie sa renunti, chiar daca de multe ori acest lucru doare pentru ca nu ti-ai atins obiectivul. Fara apa si obosit, corpul nostru nu da acelasi randament ca si atunci cand suntem bine hidratati chiar daca mintea noastra insista sa mergem mai departe.
Inca un lucru care merita mentionat, doar pentru ca acesta este un site dedicat fotografiei, este ca de data aceasta nu am avut cu mine echipamentul foto. Mi-am dat seama ca rucsacul ar fi mult prea greu de aceea am decis sa las camera si obiectivele acasa – inteleapta decizie !!!
Am invatat multe lucruri utile despre munte in aceasta excursie, iar pentru datile viitoare stiu ce greseli sa nu fac din nou.

Aceasta fotografie a fost facuta pe Varful ascutit in timpul primei excursii. Puteti da click pe ea pentru a vedea versiunea de 1200px pe latura lunga.

Dimineata de pe Varful Ascutit

Aceste este traseul pe care l-am urmat.

Read more:
musca scorpion
Musca scorpion (cap)

Close