Fotografii clare Fotografii clare

Fotografii mai clare (sharpening)

 

 

Claritatea fotografiei și ceea ce sta la baza ei

Toți producătorii de obiective foto duc o lupta continua pentru a fabrica lentile cu ajutorul cărora sa facem fotografii cat mai clare – obiective “sharp”. Iar pentru aceste lentile pasionații trebuie sa scoată din buzunar sume destul de mari.
In paralel numărul pixelilor de pe senzor este și el în continua creștere, iar cel puțin în teorie, acest lucru ne ajuta sa facem fotografii mai clare.

Datorita răspîndirii termenului “sharp”, care înseamna clar și a lipsei dorinței de a folosi doar limba romana, chiar și atunci cînd nu este cazul (apologies Mr. Pruteanu), în continuarea articolului ma voi referi la claritate folosind atît termenul englezesc “sharp/sharpening”, cat și pe cel roman “clar/claritate”.

Claritatea tine de mai multi parametri, cum ar fi: numărul de pixeli de pe un senzor, foarte important calitatea acestor pixeli, obiectivul folosit, timpul de expunere, stabilitatea camerei foto în timpul fotografierii (sistemele de stabilizare IS sau VR, pot fi de ajutor), chiar și de condițiile meteo în anumite circumstanțe.
Dacă ne referim la claritatea unui print foto, atunci lucrurile sunt chiar și mai complicate pentru ca echipamentul folosit la imprimare, rezoluția, dimensiunea print-ului, calitatea hîrtiei pe care se tipărește și chiar distanta de vizualizare trebuie luate în calcul pentru a ajunge la rezultate optime.

Majoritatea aplicațiilor de editare foto oferă posibilitatea de a îmbunații claritatea fotografiilor. Adobe Photoshop, despre care ma voi limita sa vorbesc, are incluse mai multe filtre care pot fi folosite în acest scop, de la clasicul USM (UnSharp Mask), pana la unealta Smart Sharpening si multe alte plug-in-uri, fiecare utilizator poate găsi ceva care sa satisfacă pana și cele mai exigente pretenții.

O întrebare legitima ar putea fi pusa “Dar cum poți face clar, ceva ce nu este din start clar  ?”. Evident vorbim despre un “truc” folosit de aplicațiile specifice pentru a păcăli privitorul. Mai exact, aplicațiile știu sa detecteze marginile obiectelor din fotografie. Cum? – Pe baza contrasului din aceste zone. Apoi modifica acest contrast pentru a contura mai bine marginile. Margini mai bine conturate înseamna obiecte și detalii mai clare, iar pe scurt asta înseamna o imagine mai clara/sharp.

Înainte de a detalia metoda pe care eu o folosesc pentru a îmbunătății claritatea unei imagini, vreau sa menționez ca întregul preces de “sharpening” trebuie sa pornească din momentul cand facem fotografia. Daca imaginea originala, este profund neclara/”blurata“, lucru care se întîmpla de cele mai multe ori datorita mișcării camerei foto, nimic nu ne mai poate ajuta sa facem respectiva imagine clara. Drept urmare, în momentul fotografierii, trebuie sa ne asiguram că, fie folosim timpi de expunere suficient de scurți pentru a evita efectul de mișcare, fie folosim un trepied solid dacă nu suntem siguri ca putem menține camera foto nemișcata pe timpul expuneri.
Mai trebuie ținut cont și de faptul ca lungimea focala are legătura cu timpul de expunere maxim pe care-l putem folosi, fotografiind din mana, fără a risca sa avem o fotografie mișcata. Durata expunerii ar fi bine sa fie mai scurta de 1/lungimea focala aleasa in momentul fotografierii. (ex: pentru o focala de 200mm, timpul de expunere maxim nu ar trebui sa depășească 1/200s)

Și cum toate filtrele de claritate folosesc o terminologie specifica, ar fi bine sa mai știm cam la ce se refera fiecare parametru pentru care avem de gînd sa-l modificam.

“amount” – nivelul sau cantitatea de sharp aplicata unei imagini – “radius” – dimensiunea marginii pe care se va marii contrasul – “treshold” – diferența de tonalitate dintre doua puncte (0-255 nivele) care trebuie sa existe pentru a aplica sharpening (utila la reducerea zgomotului)

Smart Sharpening

De-a lungul timpului am încercat mai multe plug-in-uri externe care aveau ca scop îmbunătățirea clarității fotografiilor. Pe unele le-am găsit ca fiind total inutile, iar printre cele bune se numara Topaz InFocus, pe care încă îl mai folosesc ocazional.  Și cu toate ca nu i-am găsit nici un cusur, ba din contra mi se pare superior uneltelor native din Photoshop, într-un final tot la Smart Sharpening am revenit in principal datorita faptului ca este mai ușor de folosit, consuma mai putin resurse, iar rezultatele finale sunt puțin diferite fata de ceea ce iese  din Topaz InFocus.
Mai mult de atît, în modul Basic este tot ce îmi trebuie pentru a atinge rezultatele dorite.
Primii pași pe care ii fac, imediat după ce deschid unealta Smart Sharpening, înainte de a misca orice cursor, sunt aceea de a ma asigura ca optiunile “Lens Blur” is “More accurate” sunt selectate. Odată bifate acele opțiuni, ele ar trebui sa rămînă la fel și la viitoare utilizării.

smart sharpening

Smart Sharpening

Pasul numărul doi, este stabilirea unei valori corecte pentru “Radius”. Greu de definit ce înseamna radius ăsta, însa este mai ușor de explicat cum afectează imaginea. O valoarea mica pentru radius, scoate in evidenta detalii mai mici, pe cand marind valoarea lui radius, detaliile mici nu vor fi afectate de sharpening. In general o valoarea a radius cuprinsa intre 0.5 – 1.5 este ceea ce gasesc de cele mai multe ori potrivit, la imagini cu rezoluție de peste 2000 pixeli pe latura mare. Când folosesc unealta pe imagini mai mici, cu dimensiuni are laturii mari cuprinse intre 800 – 1600 pixele, atunci folosesc un radius chiar si de 0.1

În final mișcînd cursorul “Amount” mărim sau micșoram nivelul efectului de sharp asupra întregii imagini. O valoare de 100% este potrivita pentru început, urmînd ca în funcție de imagine sa ajustam aceasta valoare.

Și cam asta e tot, acum ar trebui sa avem o imagine mai clara.
Pare cam simplu totuși. E’ bine, nu e chiar asta, pentru ca fiecare imagine are particularitățile ei și trebuie tratata ca atare. Poate nu toate zonele au nevoie de același nivel de sharp, poate sunt zone care chiar nu au nevoie deloc (cerul spre exemplu de multe ori nu cere sharp, sau suprafețele plane lipsite de detalii în general nu cer sharp). Mai mult de atît, aplicarea Smart Sharpening asupra unei imagini este o operațiune ireversibila, iar modificările fiind permanente, s-ar putea sa ne dam seama ca rezultatul nu este exact ceea ce n-am dorit și sa vrem sa o luam de la început.

Ca sa putem totuși trece peste toate aceste limitări va trebui sa folosim diferite tehnici de îmbunătățire a clarități – trebuie sa fim creativi. La o scurta căutare pe internet, putem vedea ca numărul tehnicilor este practic nelimitat, însa toate au ca și scop o prelucrare non-distructiva cu posibilități de modificare a efectului după ce a fost aplicat. După multe astfel de căutări, însa chiar și mai multe încercări ceea ce voi descrie mai jos poate mulțumi chiar și pe cei mai exigenți dintre voi, aceasta fiind metoda pe care eu o aplic la majoritatea fotografiilor.

Sharpening pe layere

Are toate avantajele lucrului cu layere si masti. Si nu în ultimul rand nu este deloc complicat.
Pașii care trebuie urmați sunt:

1. Dacă s-a lucrat pe mai multe layere, se clonează toate aceste layere într-un layer nou folosind Ctrl + Alt + Shift + E (în cazul în care avem doar un singur layer dublăm doar acel layer cu Ctrl + J)
2. Se schimba Blending mod in Luminosity și opacitatea la 50% (explicatia mai jos*).
3. Se aplica sharp pe layerul nou copiat folosind tehnica descrisă mai sus.
Nota: Nivelul de sharp poate fi modificat acum din opacitate.
4. Dublu click pe layer-ul de sharp si fereastra Layer style se va deschide automat.
5. În dreptul opțiunii “Blend if…” se modifica poziția cursoarelor pentru a evita aplicarea efectului de sharp in umbre și în highlights (explicatia mai jos**). Folosind tasta Alt se poate rupe in doua fiecare cursor pentru a diminua treptat efectul de sharpt. Astfel poziția acestor cursoare ar trebuie sa fie pentru umbra undeva la 8/12, iar pentru highlight 225/240.
6. Se aplicata o masca acestui nou layer și e ascund zonele care care trebuie ferite de sharp (cerul spre exemplu). Se mai poate varia opacitatea pensulei folosite pentru a masca anumite zone în vederea diminuării efectului de sharp.

Folosind aceasta tehnica toate limitările și dezavantajele operațiunii de sharpening sunt eliminate.Tot vorbind de ce dezavantaje are operațiunea de sharpening e bine de știu ca:
* – exista tendința, ca în urma aplicării unui filtru de claritate, în imagine sa apară aberații cromatice. Lucrând în modul Luminosity, asa cum am descris mai sus, culorile nu vor fi afectate, ajustările fiind aplicate doar pe nivelele de luminozitate.
Ca si regula generala, în urma aplicării unui filtru de claritate, în orice fotografie zgomotul va fi amplificat. Acest zgomot va fi mult mai vizibil în zonele plane, lipsite de detalii, spre exemplu în zonele întunecate sau luminoase.
** – in zonele întunecate sau foarte luminate ale unei imagini putem reduce zgomotul apărut, folosind aceasta tehnica. Ceea ce noi ii spunem aplicației, este sa ignore modificarea făcuta pe layerul de sharpening dacă nivelele de luminozitate sunt prea ridicate sau prea scăzute.

Tehnica mai sus descrisa este derivata dintr-o alta tehnica asemănătoare, dar ceva mai veche.

In imaginile de mai jos putem vedea o comparație intre rezultatele aceste tehnici aplicate în doua situații diferite. In prima imagine avem foarte multe detalii mici (ramuri de pom), în a doua imagine sunt detalii ale unui ornament dintr-o biserica fortificata (Biertan).

Se vede cum in imaginea de mai sus unde sunt foarte multe detalii mici este mai potrivit sa folosim Amount mai mare si Radius mic, dar în  imaginea de de mai jos, unde nu avem detalii mici, folosind Amount mare și Radius mic, obținem o imagine mai clara dar și foarte mult zgomot, de acea Amount 40 și Radius 3 este mai potrivit. (click pe imagini pentru a le mari)

Sharpening pentru web (publicare pe internet)

Dacă intenționam sa redimensionam o imagine în scopul publicării acestei pe internet trebuie sa știm ca în timpul redimensionării, indiferent de algoritmul folosit (bicubic, bilinear, etc), fotografia își va pierde din claritate. Pentru a păstra claritatea imaginii finale, este foarte important sa facem redimensionarea și sharpening-ul în doi pași.

Adică dacă prelucram o imagine a cărei dimensiune originala e de 4000px pe latura mare și noi vrem sa o aducem la 1000px pe latura mare, înainte de a o publica pe web, trebui sa o aducem în primul pas de “resize” la 1,66 din dimensiunea imaginii finale (în cazul nostru 1000 x 1,66 = 1660px pe latura mare), aplicam primul nivel de sharpening, apoi aducem fotografia la dimensiunea finala (adică 1000px) și ca un ultimul pas aplicam din nou sharpening. Pentru rezultate optime în timpul ambilor pași de redimensionare și sharpening trebuie sa ținem cont de tot ce am discutat mai sus.

Aplicații terțe pentru claritate/sharp

Departe de mine gândul de a îndruma pe cineva sa folosească numai plugin-uri sau aplicații terțe pentru a ajunge la rezultatele dorite. Învățarea a diferite tehnici în Photoshop ne ajuta sa înțelegem și sa evaluam mai bine când trebuie și când nu sa folosim astfel de aplicații sau plugin-uri.

Cu toate acestea, exista deja utilizatorii de Photoshop care au petrecut mult timp învățând tehnici super-avansate de sharpening, tehnici care utilizarea măști complexe, algoritmi personalizați și de aceea ar fi păcat sa nu facem uz de cunoștințele lor dacă ei sunt dornici sa le împărtășească cu restul lumii. In consecința au apărut aplicații terțe sau plugin-uri pentru Photoshop, făcuta de acești super-utilizatori, care sunt extraordinar de bune în ceea ce fac. Doar dacă nu vreți sa va petreceți foarte mult timp în Photoshop învățând tehnice super avansate de sharpening, este recomandat sa folosiți o astfel de aplicație sau de plug-in și veți obține rezultate foarte bune într-un timp foarte scurt.

Perfect Resize de la onOne este cel mai avansat plug-in sau aplicație separata pentru sharpening. Foarte complex și merita folosit doar pentru imagini mari care vor fi imprimate.

Topaz InFocus, pe care l-am menționat si mai sus este un plug-in bun. L-am folosit, încă îl folosesc și oferă rezultate asemănătoare cu tehnica de sharpening descrisa mai sus. Poate fi folosit atât pentru a procesa imagini pentru print, cat si imagini pentru web.

Web Sharpener, este un script care se instalează în Photoshop și care oferă rezultate mai bune decât plug-in-ul celor de la Topaz, atenție, DOAR pentru imagini care vor fi publicate pe web. Mai mult de atât, este gratuit.

Si ultima varianta pe care v-o aduc la cunoștința, dar și cea mai buna în opinia mea, este TK-Action Panel. Cu toate ca ceea ce a creat Tony Kuyper este un instrument complex cu multe alte funcții în afara de Web Sharpening. Oferă rezultate similare cu Web Sharpener, de multe ori diferențele sunt insesizabile. Eu îl prefer pe aceasta întrucât folosesc TK-Action Panel si funcția de Web Sharpening este mai ușor de accesat de aici. După cum probabil v-ați dat seama este vorba de sharpening pentru publicarea pe internet, nu pentru printuri.

Concluzie

Claritatea este una dintre acele proprietăți ale unei fotografii la care pasionații din domeniu țin foarte mult. Conform dictonului “Lumea e făcuta din detalii”, claritatea joaca un rol de multe ori decisiv în modul cum privitorul judeca o fotografie, indiferent de suportul media folosit, fie ca este vorba de un monitor sau un print, de aceea această operațiune merita toată atenția celor care sunt pasionați de fotografie.

Read more:
Praga
Praga – castelul

Close